Pentru prima dată îmi părea rău că plec de acasă, dar nu că plec din Ungheni. Am fost în ...Серпухово. Poate numai eu am fost. Dar cu siguranţă acolo.
duminică, 3 octombrie 2010
vineri, 10 septembrie 2010
Despre referendum sau codotomia democraţiei moldoveneşti
Intro sau "Cine a stricat aerul?"
"Wag The Dog" este un film politic, în care personajul principal este angajat să atragă mass-media în scopul de a acoperi un scandal sexual în care era implicat președintele SUA în plină campanie electorală. Pentru a face acest lucru, el "creează" un război fictiv cu Albania, angajând un regizor de succes de la Hollywood, o actriță, un cântăreț country, un condamnat pentru escrocherie, uz de fals și trafic de influență. Bineînțeles că acest fapt le reușește. Bineînțeles că genul filmului este comedie. Din păcate telenovela cu iz mioritic, care a costat buzunarul alegătorului zombat 40.000.000 lei numai comedie nu poate fi numită.
Manipularea mass-media este tema principală în "Wag the Dog". În timp ce mass-media are o funcție socială, prin prezentarea știrilor, informațiilor și a divertismentului pentru public, presa are, de asemenea, puterea de a convinge. "Wag the Dog" arată că știrile sunt o construcție a realității, nu realitatea însăși .
În Moldova, țara în care orice frază ce vine din direcția tribună începe cu "Într-un stat democrat [...]", mass-media nu este manipulată. De fapt DACĂ Moldova ar fi un stat democrat, mass-media ar fi manipulată. Dar n-a fost să fie. Moldova nu e un stat democrat, iar mass-media (cea care ocupă piața acum) a fost în special creată să manipuleze. E o diferență mare între mass-media manipulată și mass-media care manipulează. Şi aici nu fac diferență între mass-media pro-comunistă și restul, căci odată cu apariția mafiei (da, a tunat și i-a adunat), s-a cam uitat de această diferențiere Mass-media de acum (și adevărații reporteri să-mi ierte modul de exprimare) e ca o ceată de dudui într-un WC public, toate trăgân.d pârțuri "în șoaptă", doar că principiul pe care se merge e că "a mea pute nu atât de rău". Acum nu o să comentez preferințele gastronomice ale mass-media de la noi, că oricum fiecare mănâncă ce cade de pe masa stăpânului de-o hrănește Dar uite că a venit 5 septembrie și câinii turbați s-au trezit că nu au din ce da. Coada - ia-o de unde nu-i.
Goana după țapi sau "Cine a ciordit coada?"
La început era AIE, și AIE ne-a împărțit clar în "noi" și "ei". Şi noi eram netocmiți și goi. Întuneric era deasupra noastră și duhul AIE se purta pe deasupra ţării .Şi a zis AIE: "Să fie lumină!" și a ieșit la rampă Ghimpu și Chirtoacă cu cadre "trăsnet" din 7 aprilie. Şi a văzut AIE că este bună lumina, și a despărțit AIE lumina de întuneric. Lumina a numit-o AIE "declarații-bombă", iar întunericul l-a numit "mafie". Şi a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi. Iar a doua zi au venit finanțatorii aducând și mai multă "lumină", iar câinii turbați, care au stat 8 ani pe o dietă deontologică, au sărit să muște la comanda stăpânului. Iar noi - cu ei. Stai că mai aveam un "noi" și un "ei" mai sus...
Acum, că referendumul din 5 septembrie i-a luat urma Titanicului, prima frază care o auzi din gura oricărui expert-politolog (ăsta e alt soi de câine, dresat aparte; el mișcă "cozile" mai elevate) e cu referință la țapul ispășitor: PCRM, mafia (s-ar pișa vertical sicilienii auzind asta), indiferența AIE etc. Iar dacă, întâmplător, se discută că mass-media ar fi pe undeva de vină, începe seria de pârțuri în șoaptă, că cineva ar fi mai de vină decât altcineva. O să fac abstracție de această diaree analitică, dar faptul că mass-media, toată mass-media, are toată vina eșecului acestui referendum mi se pare esențial. Şi când spun eșec am în vedere doar un singur lucru: rata mizeră de participare a cetățenilor. Nu spun dacă am fost pro sau contra în cazul acestui referendum, dar barem să fi fost un răspuns clar. În loc să dai moaca lui Moca zi de zi, sau să masturbezi materiale anti-AIE de ți se face greață, sau să cumperi adrese web, legate de referendum, pentru a face publicitate doar unui partid anume puteai cel puțin să verifici din când în când dacă mai există coada din care speri că o sa dai atunci când stăpânul o să te cheme la apel. Şi cum operațiunea de codotomie (tăiere a cozii) se execută de preferință în primele zile de viață, acum după un an de "democrație", atât durerile, cât și timpul de sângerare îndelungat ne este garantat. Da, da, NE este garantat - tuturor, nu doar câinilor. Căci pe lângă faptul că trebuie să recunoască vocea stăpânului, orice câine este și el un "noi" sau un "ei", care servește drept coadă.
Outro sau "Creangă avea dreptate"
Este clar că politicienii noștri s-au rătăcit un pic. Politicieni îi numesc doar pe cei din AIE, nu că ar fi - așa, din politețe. Earnest Benn ar crăpa de mândrie să vadă că AIE a însușit pe deplin definiția dată de acesta politicii - arta de a căuta probleme, de a le găsi, fie că există sau nu, de a le diagnostica incorect și de a le rezolva printr-un remediu greșit. De ce nu zic nimic de mass-media, după toată gălăgia cinologică de mai devreme? Fiindcă în acest caz mass-media e doar un business menit să producă câini, care să dea din coadă. Astfel, cei care contează, sunt cinologii-mafioţi, care, pentru a face câinii mai indetectabili în timpul vânătorii, le-au tăiat coada prea devreme. Dacă ar fi luat doar masculi, dădeau din altceva, dar așa de unde atâtea coaie în mass-media moldovenească? În loc de încheiere: ori priviți "Wag the dog", ori citiți "Ursul păcălit de vulpe". Să vă fie de bine.
"Wag The Dog" este un film politic, în care personajul principal este angajat să atragă mass-media în scopul de a acoperi un scandal sexual în care era implicat președintele SUA în plină campanie electorală. Pentru a face acest lucru, el "creează" un război fictiv cu Albania, angajând un regizor de succes de la Hollywood, o actriță, un cântăreț country, un condamnat pentru escrocherie, uz de fals și trafic de influență. Bineînțeles că acest fapt le reușește. Bineînțeles că genul filmului este comedie. Din păcate telenovela cu iz mioritic, care a costat buzunarul alegătorului zombat 40.000.000 lei numai comedie nu poate fi numită.
Manipularea mass-media este tema principală în "Wag the Dog". În timp ce mass-media are o funcție socială, prin prezentarea știrilor, informațiilor și a divertismentului pentru public, presa are, de asemenea, puterea de a convinge. "Wag the Dog" arată că știrile sunt o construcție a realității, nu realitatea însăși .
În Moldova, țara în care orice frază ce vine din direcția tribună începe cu "Într-un stat democrat [...]", mass-media nu este manipulată. De fapt DACĂ Moldova ar fi un stat democrat, mass-media ar fi manipulată. Dar n-a fost să fie. Moldova nu e un stat democrat, iar mass-media (cea care ocupă piața acum) a fost în special creată să manipuleze. E o diferență mare între mass-media manipulată și mass-media care manipulează. Şi aici nu fac diferență între mass-media pro-comunistă și restul, căci odată cu apariția mafiei (da, a tunat și i-a adunat), s-a cam uitat de această diferențiere Mass-media de acum (și adevărații reporteri să-mi ierte modul de exprimare) e ca o ceată de dudui într-un WC public, toate trăgân.d pârțuri "în șoaptă", doar că principiul pe care se merge e că "a mea pute nu atât de rău". Acum nu o să comentez preferințele gastronomice ale mass-media de la noi, că oricum fiecare mănâncă ce cade de pe masa stăpânului de-o hrănește Dar uite că a venit 5 septembrie și câinii turbați s-au trezit că nu au din ce da. Coada - ia-o de unde nu-i.
Goana după țapi sau "Cine a ciordit coada?"
La început era AIE, și AIE ne-a împărțit clar în "noi" și "ei". Şi noi eram netocmiți și goi. Întuneric era deasupra noastră și duhul AIE se purta pe deasupra ţării .Şi a zis AIE: "Să fie lumină!" și a ieșit la rampă Ghimpu și Chirtoacă cu cadre "trăsnet" din 7 aprilie. Şi a văzut AIE că este bună lumina, și a despărțit AIE lumina de întuneric. Lumina a numit-o AIE "declarații-bombă", iar întunericul l-a numit "mafie". Şi a fost seară și a fost dimineață: ziua întâi. Iar a doua zi au venit finanțatorii aducând și mai multă "lumină", iar câinii turbați, care au stat 8 ani pe o dietă deontologică, au sărit să muște la comanda stăpânului. Iar noi - cu ei. Stai că mai aveam un "noi" și un "ei" mai sus...
Acum, că referendumul din 5 septembrie i-a luat urma Titanicului, prima frază care o auzi din gura oricărui expert-politolog (ăsta e alt soi de câine, dresat aparte; el mișcă "cozile" mai elevate) e cu referință la țapul ispășitor: PCRM, mafia (s-ar pișa vertical sicilienii auzind asta), indiferența AIE etc. Iar dacă, întâmplător, se discută că mass-media ar fi pe undeva de vină, începe seria de pârțuri în șoaptă, că cineva ar fi mai de vină decât altcineva. O să fac abstracție de această diaree analitică, dar faptul că mass-media, toată mass-media, are toată vina eșecului acestui referendum mi se pare esențial. Şi când spun eșec am în vedere doar un singur lucru: rata mizeră de participare a cetățenilor. Nu spun dacă am fost pro sau contra în cazul acestui referendum, dar barem să fi fost un răspuns clar. În loc să dai moaca lui Moca zi de zi, sau să masturbezi materiale anti-AIE de ți se face greață, sau să cumperi adrese web, legate de referendum, pentru a face publicitate doar unui partid anume puteai cel puțin să verifici din când în când dacă mai există coada din care speri că o sa dai atunci când stăpânul o să te cheme la apel. Şi cum operațiunea de codotomie (tăiere a cozii) se execută de preferință în primele zile de viață, acum după un an de "democrație", atât durerile, cât și timpul de sângerare îndelungat ne este garantat. Da, da, NE este garantat - tuturor, nu doar câinilor. Căci pe lângă faptul că trebuie să recunoască vocea stăpânului, orice câine este și el un "noi" sau un "ei", care servește drept coadă.
Outro sau "Creangă avea dreptate"
Este clar că politicienii noștri s-au rătăcit un pic. Politicieni îi numesc doar pe cei din AIE, nu că ar fi - așa, din politețe. Earnest Benn ar crăpa de mândrie să vadă că AIE a însușit pe deplin definiția dată de acesta politicii - arta de a căuta probleme, de a le găsi, fie că există sau nu, de a le diagnostica incorect și de a le rezolva printr-un remediu greșit. De ce nu zic nimic de mass-media, după toată gălăgia cinologică de mai devreme? Fiindcă în acest caz mass-media e doar un business menit să producă câini, care să dea din coadă. Astfel, cei care contează, sunt cinologii-mafioţi, care, pentru a face câinii mai indetectabili în timpul vânătorii, le-au tăiat coada prea devreme. Dacă ar fi luat doar masculi, dădeau din altceva, dar așa de unde atâtea coaie în mass-media moldovenească? În loc de încheiere: ori priviți "Wag the dog", ori citiți "Ursul păcălit de vulpe". Să vă fie de bine.
joi, 24 iunie 2010
Dor de dor
Azi am vorbit pe YahooMessenger cu mama... Ceea ce e straniu, că locuim la 105 km unul de altul (dar asta e problema unui post geo-psihologic de altă dată... pula mea, dă să combin cuvinte şi să utilizez o înjurătură... brănd, şi cu asta-i spus totul). Deci, azi am vorbit pe YahooMessenger cu mama...
...şi am realizat că kiss-urile... pe messenger... nu, astea care :*, chiar şi pe messenger pot avea o încărcătură semantică diferită.
duminică, 21 martie 2010
Glamur de Vest (cu iz publicitar)
Poate scriu asta, că sunt obosit și nu am fost acasă de foarte multă vreme, poate că am în mijlocul camerei în care o închiriez în împuțitul (sorry, Dorine) ăsta de Chișinău o groapă de toată fumusețea, poate că m-a dezamăgit caracterul „oportunist” al actualului job, sau poate chiar mă seacă bășinile deziderative ale celor din Ungheni, căci anume percepțiile supraestimate ale propriei valori ale majorității din Capitala de Vest m-au făcut să concep acest căcat de idee.Bun, să prespunem că Ungheniul e un oraș care nu oferă prea mari oportunități de petrecere a timpului liber pentru tineri, în afară de:
- să te înțăpenești la Magadan sau la ЯR de să te doară capul câtevasprezece zile după asta (sory, Ivan Ivanovici);
- să ieși la frigărui în jegosul ăla de parc francez (sorry, Sașuca) și să te înțăpenești, de să te doară capul câtevasprezece zile după asta;
- să ieși la un film vechi de 1 an la căcatul ăla de cinematograf (sorry, Ungheni), ca apoi să te înțăpenești, de să te doară capul câtevasprezece zile după asta;
- să ... cam atât (trist, dar adevărat)
Bun, din Paște în Paște mai vine câte o formație de Jazz (sorry, militarilor (autoritățile știe de ce)), sau (trăscă calendarul), o dată pe an e hramul localității și atunci, din mila (și bugetul) Primăriei, în afară de multă bere și nesimțire, mai are lumea noroc (?) de glumele ofilite ale unui „umorist” sau de hostropățul funerar al taraful „Octogenarul vesel” din Novaia Adînca (spre deliciul vaginal al bunicii mele). N-am uitat nimic? parcă nu... A! mai e marijuana, dar asta e alt subiect (pasibil urmăririi penale), deci... pâh!... pardon, șșșșșș! A, da! Și Pavel Turcu, dar asta mai nou (și pentru rating-ul blogului doar, să fie sănătos el și trompeta lui... și tătî echipa sa de PR... și familiile lor. Trăiască bloggerii din Moldova!.. Uuuf! M-am atmazuit).
Acum nu voi transforma acest subiect într-o serie de împunsături cu dejtiu spre cine ar fi de vină (oricum e greu de definit, în plus nu-mi ajung degete (sorry, Natura)).
De când am descoperit laba (deci, de la pubertate încoace) m-au mâncat în cur diverse porniri sociale. Mă futea un spirit civic care încercam să-l canalizez în diverse zone de interes ale tinerilor: comunicare, distracție, știință (scuze, tinerilor), viața politică (scuze, tinerilor), cultură (scuze, tinerilor)... pula mea, căcaturi din astea.
Am să încep cu „nu prea mi-au reușit”, căci cu asta mi-ar sări în cap orice unghenean care citește acest material, sau orice ong-ist (îmi plac „iștii”) care în loc de înjurături folosește termenii „fundraising”, „dezvoltare participativă”, „grup de iniţiativă”. Apropo, ați văzut câți muiști civici din ăștia sunt în Ungheni? (dar asta e altă istorie, fute-i-aș participativ). Spuneam, poate „nu prea mi-au reușit”. După toate tentativele astea, eșuate într-un final apocaliptic, mai că nu am belit-o complexual și am pus cruce pe orice inițiative, căci e și logic să crezi după toate astea că ce faci - faci prost, dar... am venit în căăcatul ăsta de Chișinău (și aici nu mă refer la miros, sorry chișinăuenilor... porniți de la principiul „mă bucur că sunt chișinăuean, dar urăsc că m-am născut și locuiesc în chișinău”). E o chestia și comparația asta... Am văzut chestii similare, făcute (și aici includ tot setul de acțiuni ce țin de o inițiativă, de la idee, până la promovarea acesteia) mult mai prost decât cele care le făceam eu acasă. Dar uite că aceste chestii, bine - chestiuțe, lucrau. Lumea particpa. Da-da, era acel gen de dezvoltare pparticipativă de care lăbarii civici din Ungheni vorbesc doar sau bifează agitați în regiistre (Centrul „Făclia” din start îmi va sări în cap și sper din tot sufletul să o facă, să pot să-i muiesc cum se cu vine).
Aici mi-a picat fisa (fața, și mi s-a ofilit pula)... S-au obișnuit glamurul pubertar din Ungheni să i se dea totul de-a gata. Indiferent de idee, indiferent de inițiativă. În cel mai bun caz totul se rezumă la „Ei, dacă zîși că trebu...”.
Păi uite cum pula mea stă treaba. Acum nu că am venit io, Mesia pulii mele, să vă arăt unde stă căcatul de-l mîncați. Dar atâât timp cât o să vă preocupe hăinuțele alea faine de le îmbrăcați joi și duminică când ieșiți la piață (să vă vadă lumea) sau culoarea chiloțeilor de-o să-i fluturați la bara discotecii, nu cred să se schimbe multe. Asta dacă se vrea să se schimbe ceva.
Da, da.. Fanii unui director de ziar pot să masturbeze de plăcere, căci au ocazia să spună „Da bre, și tu bei ca jita și ești frate cu bovinele și dormi prin bar, sau faci pipi la semaforul din centrul orașului, sau te rătăcești ziua țapăn prin oraș, sau cazi prin gropi de țapăn ce ești, sau... (lista poate continua, căcni numai eu știu cât de țapăn pot fi, și cât de prost sunt când sunt țapăn)”. Ideea e că între pauzele din beție mai făceam și eu un câte un lucru care îi permitea oricărui șef (șefuleț, șefuț) să se salute cu mine și să apeleze de fiecare dată când trebuia să lucrezi cu capul (nu cu curu, pizda sau mîinile). Nu că mă laud, de fapt da, e PR. Și nu că instig la băut, dar beți și voi în pula mea, dar fiți utili locului în care vă căcați, căci oricumj altceva acolo nu faceți.
Mda... am început încrezut că voi spune exact ce am vrut să spun, și în finmal am ajuns să mă dezvinovățesc pentru că beau. În fine, consideră că ai pierdut 2 minute citind mesajul ăsta, sau că ai prins ideea și poate o să te uiți altfel la fundul paharului ăla de votcă data viitoare, când o să faci nimic cu amicii în oraș.
Week-end plăcut.
marți, 23 februarie 2010
Despre erecţie şi verticalitate
Trăia odată, ca niciodată stăpânul căcatului de cristal. Şi ar fi trăit fericit, că ce pula mea avea de făcut, doar că lumea în care un căcat de cristal avea dreptul la viaţă, ba şi mai mult chiar, acel căcat trebuia să aibă un şef, îi producea migrene anale.
Nu era o problemă că era şeful unui căcat de cristal. Or, un căcat de cristal până la urmă este o operă de artă. Lumea, însă, uita de latura creativă a acestuia şi interpreta valoarea căcatului de cristal literalmente: privea prin el şi strâmba din nas.
Culmea e că şeful căcatului de cristal mai dădea socoteală directorului budei, care în afară de faptul că trebuie (prin concept) să fie lăudat fiecare 45 de secunde, asigura legătura între şeful căcatului de cristal şi preşedintele WC-ului. Bucurie până-n măduva pizdei. De aia nu trăia fericit şeful căcatului de cristal, dar ar fi trăit. Doar că a venit Grişa într-o zi şi a tras apa. Toată. Să te caci, nu alta...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)